Acesta nu este un sfat de investiții. Informațiile furnizate au doar scop educațional și informativ și nu constituie o recomandare de a cumpăra sau de a vinde vreun produs financiar.
Folosirea efectului de levier pentru a gestiona o datorie pare o miscare neobisnuita, dar practica este mai comuna decat sugereaza formularea. Un trader care imprumuta impotriva unui portofoliu pentru a finanta un avans, pentru a acoperi un decalaj de flux de numerar sau pentru a refinanta o datorie cu costuri mai ridicate foloseste efectul de levier pentru a gestiona o datorie. Intrebarea este daca tranzactia merita, iar raspunsul depinde de costul efectului de levier, de costul alternativei si de riscul pe care pozitia folosita cu levier il impune restului portofoliului.
Ce inseamna, de fapt, „sa folosesti leverage pentru a gestiona obligatii”
O obligatie (liability) este orice datorie pe care o ai. Un credit ipotecar, un credit in marja, o factura fiscala, un margin call, o achizitie amanata. Sa gestionezi o obligatie cu leverage inseamna sa imprumuti in conditii avantajoase pentru a face fata obligatiei, in loc sa vinzi un activ sau sa iti reduci rezervele de numerar. Cea mai comuna varianta este un credit in marja: Brokerul imprumuta bani in raport cu portofoliul traderului, traderul foloseste banii pentru a face o achizitie sau pentru a achita o datorie mai scumpa, iar traderul plateste dobanda pentru imprumut.
Cazul de utilizare nu este doar teoretic. Un trader cu un credit ipotecar cu cost redus si un portofoliu de actiuni care platesc dividende poate imprumuta impotriva portofoliului la o rata in marja care este sub rata creditului ipotecar si poate folosi banii pentru a achita creditul ipotecar. Efectul net este un cost mediu al capitalului mai mic. Riscul este ca o scadere (drawdown) a portofoliului sa declanseze un margin call, iar traderul sa fie fortat sa vanda in cel mai prost moment.
Argumentul pentru utilizarea leverage in acest mod
Cea mai puternica justificare este arbitrajul de cost al capitalului. Daca costul imprumutului pe marja este sub costul alternativei, tranzactia merita facuta. Un trader cu un credit ipotecar de 7% si o rata de marja de 5% are un avantaj de 2% (spread) in favoarea sa. Rambursarea creditului ipotecar cu imprumutul pe marja reduce costul mediu al capitalului cu 2% pe an, iar tranzactia este independenta de randamentul portofoliului.
Un al doilea caz este acoperirea unui decalaj de flux de numerar. Un trader care are un viitor incasament cunoscut (un bonus, o vanzare de proprietate, o factura amanata) si o datorie curenta poate folosi un imprumut pe marja pentru a acoperi decalajul. Costul imprumutului este costul de „bridging”, iar costul este mic in comparatie cu costul de a rata plata sau cu oportunitatea pierduta.
Un al treilea caz este pastrarea unui activ dintr-un motiv fiscal sau strategic. Un trader care nu vrea sa vanda o actiune cu baza mica poate folosi un imprumut pe marja impotriva pozitiei pentru a finanta o achizitie. Costul imprumutului este costul de finantare, iar costul vanzarii actiunii ar fi fost o factura fiscala. Tranzactia merita daca costul finantarii este sub costul taxelor.
Cazul impotriva folosirii leverage-ului in acest mod
Principalul argument impotriva este riscul asimetric. O scadere de 30% a portofoliului reduce valoarea neta a traderului cu 30% in partea ne-leveraged, iar in partea leverage-ata scaderea este inmultita cu raportul de leverage. Daca portofoliul scade cu 30% si leverage-ul este 2×, partea leverage-ata scade cu 60%. Traderul este fortat sa aleaga intre a vinde la minim, a adauga cash pentru a indeplini apelul in marja (margin call) sau a intra in default la imprumut. Niciuna dintre aceste variante nu este buna.
Un al doilea argument impotriva este plafonul de reglementare. In unele jurisdictii, plafonul de leverage pentru retail este 1:5 pentru actiunile importante. In altele, este 1:2. Plafonul este stabilit de regulator, nu de trader, iar o scadere a portofoliului care nu ar fi declansat un margin call intr-o jurisdictie poate declansa unul in alta. Traderul ar trebui sa planifice pentru cea mai restrictiva jurisdictie la care ar putea fi supus.
Un al treilea argument impotriva este costul imprumutului in raport cu alternativa. Un imprumut in marja la 6% nu este ieftin, iar un credit ipotecar la 4% nu este scump. Cazul de arbitraj este real, dar spread-ul trebuie sa fie suficient de mare incat sa merite riscul suplimentar pentru portofoliu. Un spread de 1% nu schimba aproape nimic. Un spread de 3% da.
Un al patrulea argument impotriva este compunerea costului. Un imprumut in marja se plateste zilnic, iar costul este inclus in P&L-ul traderului. Traderul poate sa nu vada costul ca un element separat, dar costul este real. O rata de marja de 5% pentru o pozitie leverage-ata de 2× este un „drag” de 5% asupra capitalului traderului pe an, pe langa costul activelor suport.
Cum sa decizi
Decizia se bazeaza pe trei numere. Costul leverage-ului. Costul alternativei. Riscul unei scaderi (drawdown) care ar declansa un margin call. Daca diferenta de cost este pozitiva si larga, riscul de drawdown este scazut, iar datoria este bine definita, tranzactia merita facuta. Daca oricare dintre cele trei este nefavorabil, tranzactia nu merita facuta.
O disciplina utila este sa dimensionezi imprumutul la o fractie mica din portofoliu. Un imprumut de 10% fata de un portofoliu este o ajustare mica, cu un impact redus si un risc mic de drawdown. Un imprumut de 50% este o ajustare mare, cu un impact mare si un risc mare de drawdown. Marimea imprumutului ar trebui sa fie cea mai mica care atinge obiectivul, nu cea mai mare pe care o va permite Broker-ul.
Resurse conexe
- Cei mai buni brokeri de actiuni
- Recenzii pentru Broker
- Comisioane de brokeraj → Comparatie rate de marja
De unde să începi
Dacă evaluezi brokerii pentru un credit în marjă garantat cu un portofoliu, cele mai importante caracteristici sunt rata marjei, marja de menținere, garanțiile eligibile și politica de apel în marjă. Lista noastră comparație brokeri include ratele marjei și garanțiile eligibile la fiecare broker, care împreună îți arată care sunt costul și riscul înainte să finanțezi împrumutul.