Acesta nu este un sfat de investiții. Informațiile furnizate au doar scop educațional și informativ și nu constituie o recomandare de a cumpăra sau de a vinde vreun produs financiar.
Acordarea unei procuri (POA) pentru un cont de tranzactionare la bursa reprezinta o delegare a autoritatii, iar delegarea implica riscuri reale. Partea terta poate gestiona defectuos contul, poate tranzactiona excesiv, poate plasa contul intr-un conflict de interese sau poate pur si simplu lua decizii proaste, pentru care titularul contului este responsabil. Masurile de atenuare sunt, de asemenea, reale: o POA redactata bine, un acord clar cu partea terta si un cadru de supraveghere structurat pot reduce riscurile la un nivel acceptabil. Merita sa intelegi acest compromis inainte ca POA sa fie semnata.
Riscul de administrare defectuoasa
Primul risc este administrarea defectuoasa. O terta parte care tranzactioneaza in numele titularului contului poate lua decizii pe care titularul contului nu le-ar fi luat. Deciziile pot fi prost sincronizate, prost dimensionate sau pot fi bazate pe o perspectiva pe care titularul contului nu o impartaseste. Rezultatul este o pierdere in cont, pentru care titularul contului este responsabil, deoarece titularul contului este proprietarul legal al activelor.
Riscul de administrare defectuoasa este cel mai acut atunci cand terta parte este un prieten sau un membru al familiei, fara experienta profesionala. Terta parte poate avea intentii bune, dar terta parte nu este un profesionist, iar deciziile sale nu sunt constranse de aceleasi reguli care constrang un profesionist. Titularul contului care deleaga unui prieten deleaga catre cineva care nu este supus aceleiasi obligatii fiduciare ca un profesionist.
Masura de atenuare consta in alegerea unei terte parti cu un istoric relevant, un acord clar si un cadru de supraveghere structurat. Un manager profesionist de investitii este supus unei obligatii fiduciare, acordul defineste strategia si limitele de risc, iar cadrul de supraveghere include raportari periodice si o evaluare a performantei managerului.
Riscul de supra-tranzactionare
Al doilea risc este supra-tranzactionarea. O terta parte care este platita cu un comision pentru fiecare tranzactie are un stimulent sa tranzactioneze frecvent, iar supra-tranzactionarea poate eroda randamentele contului prin comisioane si spread-uri. Supra-tranzactionarea este o problema deosebita atunci cand terta parte este platita de la tranzactie, nu de la activele aflate in administrare.
Mitigarea consta in a plati terta parte in functie de activele aflate in administrare, nu in functie de tranzactie. O taxa de 1% din active pe an aliniază stimulentul tertului cu stimulentul detinatorului contului, iar terta parte este recompensata pentru cresterea contului, nu pentru tranzactionarea contului. Taxa este un cost real, dar este mai mica decat costul supra-tranzactionarii pe baza de comision.
O a doua mitigare este sa se stabileasca o frecventa maxima a tranzactiilor in acord. Terta parte are voie, de exemplu, sa plaseze 20 de tranzactii pe luna, iar plafonul previne supra-tranzactionarea. Plafonul nu este o protectie perfecta, deoarece terta parte poate totusi sa tranzactioneze frecvent in interiorul plafonului, dar plafonul este o constrangere reala.
Riscul de conflict de interese
Al treilea risc este conflictul de interese. O parte terță care este, de asemenea, un Broker sau care este afiliată unui Broker poate avea un stimul să direcționeze ordinele contului către Brokerul afiliat. Tranzacțiile direcționate pot să nu fie cea mai bună executare pentru cont, iar conflictul reprezintă un cost real pentru cont.
Măsurile de atenuare constau în a solicita părții terțe să dezvăluie toate afilierele și să se asigure că partea terță obține cea mai bună executare pentru cont. Dezvăluirea este o cerință legală în majoritatea jurisdicțiilor, iar cea mai bună executare este o cerință de reglementare. De asemenea, titularul contului poate solicita părții terțe să utilizeze un anumit Broker și poate monitoriza tranzacțiile pentru semne de tranzacționare direcționată.
O a doua măsură de atenuare este utilizarea unei părți terțe care este independentă de orice Broker. Un manager de investiții independent este plătit de titularul contului, iar managerul nu are stimulente să direcționeze tranzacțiile. Managerul independent poate percepe un comision mai mare, dar comisionul este costul eliminării conflictului.
Riscul pierderii controlului
Al patrulea risc este pierderea controlului. Un POA (Power of Attorney) îi oferă unei terte parti autoritatea de a tranzactiona, iar detinatorul contului nu are o vizibilitate reala in timp real asupra tranzactiilor. Detinatorul contului primeste un extras la finalul lunii, iar extrasul arata tranzactiile, dar detinatorul contului nu vede tranzactiile pe masura ce se deruleaza. Pierderea controlului este incomoda pentru un detinator de cont care este obisnuit sa tranzactioneze contul direct.
Masura de atenuare consta in a solicita ca terta parte sa ofere acces in timp real la cont si sa se solicite ca terta parte sa notifice detinatorul contului cu privire la orice tranzactie peste o dimensiune definita. Notificarea este o constrangere reala, deoarece terta parte nu poate plasa o tranzactie mare fara cunostinta detinatorului contului. Constrangerea nu este o protectie perfecta, deoarece terta parte poate inca sa plaseze o tranzactie mica fara notificare, dar constrangerea este o limita reala.
O a doua masura de atenuare este sa se utilizeze un POA limitat doar la tranzactionare, nu un POA complet. Un POA limitat doar la tranzactionare autorizeaza terta parte sa plaseze tranzactii, dar terta parte nu poate retrage fonduri sau sa inchida contul. Detinatorul contului pastreaza dreptul de a alimenta si de a retrage fonduri din cont, iar autoritatea tertei parti este limitata la executarea tranzactiilor. POA limitat doar la tranzactionare este delegarea cea mai ingusta si, totodata, cea mai sigura.
Riscul fiscal
Al cincilea risc este riscul fiscal. O terță parte care tranzacționează agresiv poate genera o factură fiscală mare pentru titularul contului, chiar dacă tranzacțiile sunt profitabile. Titularul contului este responsabil pentru taxe, iar terța parte nu. Factura fiscală poate fi mai mare decât se aștepta titularul contului, iar titularul contului este cel care trebuie să o plătească.
Măsura de atenuare constă în a conveni asupra unei strategii eficiente din punct de vedere fiscal cu terța parte înainte de acordarea POA. Strategia definește perioada de deținere, cifra de afaceri și utilizarea conturilor cu avantaje fiscale. Consultantul fiscal al titularului contului poate oferi recomandări privind strategia eficientă din punct de vedere fiscal, iar conformitatea terței părți cu strategia poate fi monitorizată prin intermediul extrasului lunar.
Cum sa gestionezi riscurile
Raspunsul sincer este sa alegi partea terta potrivita si tipul potrivit de POA. Un POA general este potrivit pentru un sot sau un consilier pe termen lung. Un POA limitat este potrivit pentru un manager discretionar. Un POA doar pentru tranzactionare este potrivit pentru un urmaritor de copy-trading. Echipa juridica a brokerului poate sa te sfatuiasca cu privire la forma POA, iar consilierul fiscal al detinatorului contului poate sa te sfatuiasca cu privire la consecintele fiscale. Lista noastra comparatie broker prezinta tipurile de cont si politica brokerului privind POA, care impreuna iti arata ce este pe masa inainte sa semnezi documentul.