Acesta nu este un sfat de investiții. Informațiile furnizate au doar scop educațional și informativ și nu constituie o recomandare de a cumpăra sau de a vinde vreun produs financiar.
Gestionarea riscurilor produselor cu efect de levier este una dintre cele mai importante abilitati pe care le poate dezvolta un trader de actiuni. Levierul care produce un castig de 5% pe o pozitie de 5:1 poate produce o pierdere de 5%, iar pierderea poate fi mai mare decat castigul din cauza spread-ului, a comisionului si a taxei de finantare. Traderul care gestioneaza riscul cu atentie poate supravietui pierderilor, iar traderul care supravietuieste poate ramane pe piata suficient de mult timp pentru a capta castigurile.
Tehnicile principale de gestionare a riscurilor
Prima tehnica este dimensionarea pozitiei. Tranzactionarul ar trebui sa isi dimensioneze pozitia la un procent fix din cont, de obicei 1% pana la 2% din cont pentru fiecare tranzactie. Marimea pozitiei se calculeaza ca suma in dolari pe care tranzactionarul este dispus sa o piarda, impartita la distanta pana la stop-loss. Tranzactionarul care risca 1% dintr-un cont de 10.000 EUR intr-o tranzactie cu un stop-loss de 2% are o marime a pozitiei de 5.000 EUR.
A doua tehnica este stop-loss-ul. Stop-loss-ul este un ordin care inchide pozitia la un pret prestabilit, iar stop-loss-ul limiteaza pierderea. Stop-loss-ul ar trebui plasat la un nivel care se potriveste cu toleranta la risc a tranzactionarului, iar stop-loss-ul nu ar trebui mutat impotriva tranzactionarului. Stop-loss-ul este principalul instrument al tranzactionarului pentru gestionarea riscului unei pozitii cu efect de levier.
A treia tehnica este take-profit-ul. Take-profit-ul este un ordin care inchide pozitia la un nivel prestabilit al profitului, iar take-profit-ul blocheaza castigul. Take-profit-ul este util pentru tranzactionarii care doresc sa blocheze un obiectiv de profit, iar take-profit-ul este util pentru tranzactionarii care vor sa evite sa ofere inapoi castigurile.
A patra tehnica este diversificarea. Tranzactionarul ar trebui sa isi distribuie riscul intre mai multe pozitii, mai multe sectoare si mai multe clase de active. Diversificarea reduce impactul unei singure pierderi asupra intregului portofoliu, iar diversificarea este un instrument-cheie pentru gestionarea riscului unui portofoliu cu efect de levier.
Acoperirea pozitiei leverage
Prima tehnica de acoperire este stop-loss. Stop-loss-ul este o acoperire simpla, iar stop-loss-ul este cea mai comuna tehnica de acoperire. Stop-loss-ul limiteaza pierderea la un nivel prestabilit, iar stop-loss-ul este usor de implementat pe majoritatea platformelor.
A doua tehnica de acoperire este optiunea. Traderul care detine o pozitie long pe actiuni poate cumpara o optiune put pe aceeasi actiune, iar optiunea put ii ofera traderului dreptul de a vinde la un pret de exercitare (strike price). Optiunea put actioneaza ca o polita de asigurare, iar optiunea put limiteaza pierderea aferenta pozitiei pe actiuni. Costul optiunii put este prima (premium), iar prima reprezinta pierderea maxima pe acoperire.
A treia tehnica de acoperire este ETF-ul invers. Traderul care detine o pozitie long intr-un ETF pe un sector poate cumpara un ETF invers pe acelasi sector, iar ETF-ul invers creste atunci cand sectorul scade. ETF-ul invers este o acoperire simpla, iar ETF-ul invers este util pentru acoperire pe termen scurt. ETF-ul invers nu este o detinere pe termen lung, deoarece ETF-ul invers sufera de „daily decay” (depreciere zilnica).
Greșeli comune de evitat
Prima greșeală este să te supra-leverezi. Traderul care folosește un leverage de 20:1 pe o acțiune volatilă poate pierde întregul depozit într-o singură tranzacție. Leverage-ul ar trebui să fie corelat cu volatilitatea activului suport, iar leverage-ul ar trebui să fie corelat cu toleranța la risc a traderului.
A doua greșeală este să muți stop-loss-ul. Traderul care mută stop-loss-ul împotriva tranzacției oferă poziției mai mult spațiu să piardă și crește riscul. Stop-loss-ul ar trebui plasat la un nivel cu care traderul se simte confortabil, iar stop-loss-ul nu ar trebui mutat decât dacă traderul are un motiv nou.
A treia greșeală este să ignori taxa de finanțare. Poziția leverage plătește o taxă de finanțare peste noapte, iar taxa de finanțare adaugă la costul tranzacției. Traderul care menține o poziție leverage timp de săptămâni sau luni plătește o taxă de finanțare semnificativă, iar taxa de finanțare poate șterge profiturile.
A patra greșeală este să faci prea multe tranzacții. Traderul care plasează multe tranzacții leverage pe zi este expus la costuri de tranzacționare mai mari. Traderul ar trebui să fie selectiv cu tranzacțiile.
Construirea unui plan de gestionare a riscurilor
Primul pas este definirea riscului per tranzactie. Tranzactionarul ar trebui sa aleaga un procent fix din cont, de obicei 1% pana la 2%, si sa respecte acel procent la fiecare tranzactie. Procentul reprezinta pierderea maxima pe care tranzactionarul este dispus sa o accepte intr-o singura tranzactie.
Al doilea pas este definirea drawdown-ului maxim. Tranzactionarul ar trebui sa aleaga un drawdown maxim, de obicei 10% pana la 20% din cont, si sa opreasca tranzactionarea atunci cand este atins drawdown-ul. Limita de drawdown il protejeaza pe tranzactionar de o serie de pierderi care erodeaza contul.
Al treilea pas este definirea numarului maxim de pozitii deschise. Tranzactionarul ar trebui sa aleaga un numar maxim de pozitii, de obicei 5 pana la 10, si sa nu depaseasca limita. Limita de pozitie previne supra-leveraging-ul contului.
Al patrulea pas este revizuirea planului in mod regulat. Tranzactionarul ar trebui sa revizuiasca tranzactiile, drawdown-ul si rata de castig saptamanal, iar daca este necesar sa ajusteze planul. Revizuirea este o parte esentiala a procesului de gestionare a riscurilor, iar revizuirea il ajuta pe tranzactionar sa ramana disciplinat.
Intrebari frecvente despre gestionarea riscului
Care este cea mai buna tehnica de gestionare a riscului? Dimensionarea pozitiei combinata cu un stop-loss este cea mai eficienta tehnica. Cele doua tehnici sunt simple de implementat, iar tehnicile acopera majoritatea scenariilor de tranzactionare.
Pot gestiona riscul fara un stop-loss? Da, prin optiuni sau prin hedging cu un ETF invers, dar alternativele sunt mai complexe si mai costisitoare decat un stop-loss simplu. Tranzactionarul care nu doreste sa foloseasca un stop-loss ar trebui sa ia in considerare alternativele cu atentie.
Cat de des ar trebui sa revizuiesc planul de gestionare a riscului? Tranzactionarul ar trebui sa revizuiasca planul saptamanal, iar tranzactionarul ar trebui sa revizuiasca planul mai des in perioadele cu volatilitate ridicata. Revizuirea ar trebui sa includa tranzactiile, drawdown-ul, rata de castig si costurile de finantare.
Resurse conexe
- Cei mai buni brokeri de actiuni
- Recenzii pentru Broker
- Comisioane de brokeraj → Comparatie rate de marja
De unde să începi
Dacă gestionezi riscul produselor cu efect de levier, cel mai util prim pas este să definești riscul per tranzacție, pierderea maximă admisă (maxim drawdown) și numărul maxim de poziții deschise. Comparatia noastră broker listează brokerii care oferă tranzacționare cu efect de levier și instrumentele de gestionare a riscului, care împreună îți arată ce oferă brokerul înainte să plasezi prima tranzacție cu efect de levier.