Acesta nu este un sfat de investiții. Informațiile furnizate au doar scop educațional și informativ și nu constituie o recomandare de a cumpăra sau de a vinde vreun produs financiar.
Marja pentru optiuni este colateralul pe care brokerul il cere pentru a detine o pozitie deschisa in optiuni. Marja este necesara pentru vanzatorii de optiuni (care au obligatia de a cumpara sau de a vinde actiunea), iar marja nu este necesara pentru cumparatorii de optiuni (care au platit deja prima si nu pot pierde mai mult decat prima). Cerinta de marja este stabilita de broker si de regulator, iar cerinta variaza in functie de tipul de optiune, pretul de exercitare, scadenta si volatilitatea activului suport.
Cerinta de marja a vanzatorului de optiuni este cea mai relevanta pentru traderul care evalueaza efectul de levier al optiunilor. Vanzatorul isi asuma riscul ca optiunea sa fie exercitata, iar brokerul doreste colateral pentru a acoperi pierderea potentiala. Cerinta de marja determina cat de mult din cont este blocat in pozitie si cat de mult levier poate folosi vanzatorul.
De ce cumparatorii nu au nevoie de marja
Cumparatorul unei optiuni a platit deja integral prima. Cumparatorul nu poate pierde mai mult decat prima, iar brokerul nu are risc de credit fata de cumparator. Contul cumparatorului nu necesita marja, deoarece pierderea maxima este prima, iar prima este mica in raport cu valoarea nominala a actiunii.
Contul cumparatorului este debitat cu prima la momentul cumpararii, iar prima reprezinta angajamentul financiar maxim al cumparatorului. Cumparatorul poate mentine optiunea pana la scadenta fara sa adauge fonduri suplimentare, indiferent de cat de mult se misca actiunea impotriva optiunii. Singurul sau risc este prima pierduta.
De ce vânzătorii au nevoie de marja
Vânzătorul unei opțiuni are obligația de a cumpăra sau vinde acțiunile la prețul de exercitare dacă opțiunea este exercitată. Pierderea maximă a vânzătorului este nedefinită (pentru un call naked) sau mare (pentru un put naked, până la prețul de exercitare înmulțit cu numărul de acțiuni). Brokerul solicită marjă pentru a acoperi pierderea potențială dacă vânzătorul nu își poate îndeplini obligația.
Cerința de marjă pentru un vânzător este mai mare pentru o opțiune cu scadență apropiată (scadența este aproape, iar mișcarea acțiunii poate fi mare în raport cu valoarea opțiunii) și mai mică pentru o opțiune cu scadență îndepărtată (scadența este departe, iar mișcarea acțiunii este mică în raport cu valoarea opțiunii). Cerința de marjă este, de asemenea, mai mare pentru o acțiune volatilă și mai mică pentru o acțiune stabilă.
Calculul marjei
Calculul marjei pentru un vanzator de optiuni se bazeaza pe valoarea curenta a optiunii si pe pierderea potentiala. Formula standard de marja (utilizata in SUA sub Reg T si in UE sub regulile ESMA) este: marja = 20% din valoarea activului suport minus suma aflată out-of-the-money plus prima curenta a optiunii.
Un exemplu concret: un trader vinde o optiune put „naked” pe o actiune de 100 EUR, cu un pret de exercitare (strike) de 95 EUR si o prima de 2 EUR (optiunea este out-of-the-money cu 5 EUR). Marja este 20% × 10.000 EUR = 2.000 EUR, minus 5 EUR × 100 = 500 EUR (suma out-of-the-money), plus 2 EUR × 100 = 200 EUR (prima). Marja totala este 1.700 EUR.
Marja este ajustata zilnic in functie de pretul actiunii si de valoarea optiunii. Daca actiunea scade, marja creste. Daca actiunea creste, marja scade. Contul vanzatorului trebuie sa aiba suficienta valoare neta (equity) pentru a acoperi marja in orice moment, iar o notificare de marja (margin call) este emisa daca equity scade sub marja de mentinere.
Alternativa: marja pe portofoliu
Unii brokeri oferă marja pe portofoliu (PM) pentru traderi profesioniști și cu volum mare. Modelul PM calculează marja pe baza riscului întregului portofoliu, nu pe baza riscului fiecărei poziții individuale. Marja PM este mai mică decât marja standard pentru un portofoliu bine hedged, iar marja PM este mai mare pentru un portofoliu concentrat.
Modelul PM este cel mai util pentru un trader care deține un portofoliu de opțiuni diversificat (opțiuni long și short, poziții acoperite și neacoperite, hedged cu acțiunea subiacentă). Modelul PM este mai puțin util pentru un trader care deține o singură poziție neacoperită pe opțiuni, deoarece marja PM este similară cu marja standard pentru o poziție concentrată.
Marja pentru diferite strategii de optiuni
Un covered call (detinand actiunea si vanzand o optiune call) are o cerinta de marja mai mica decat un naked call (vanzarea optiunii call fara a detine actiunea). Covered call este o pozitie acoperita (actiunea acopera obligatia aferenta call-ului), iar marja este aceeasi cu marja actiunii sau cu valoarea integrala a actiunii.
Un protective put (detinand actiunea si cumparand o optiune put) are o cerinta de marja egala cu marja actiunii sau cu valoarea integrala a actiunii. Put-ul este un hedge, iar marja reflecta pozitia cumparatorului in actiune, nu valoarea put-ului.
Un spread (cumparand si vanzand optiuni pe aceeasi actiune, cu strike-uri sau scadente diferite) are o cerinta de marja mai mica decat marja pentru optiunea naked, deoarece spread-ul este o pozitie acoperita. Pierderea maxima a spread-ului este definita, iar brokerul foloseste pierderea definita ca cerinta de marja.
Resurse conexe
- Cei mai buni brokeri de actiuni
- Recenzii pentru Broker
- Cei mai buni Brokeri pentru tranzactionarea cu Options
De unde sa incepi
Daca evaluezi cerintele de marja pentru optiuni, cel mai util prim pas este sa verifici modelul de marja al brokerului (standard sau pe portofoliu), ratele de marja pentru strategia ta si cerinta de marja de mentinere. In comparatia brokerilor sunt listati brokerii de optiuni si ratele de marja, care impreuna iti arata cum arata marja inainte sa vinzi prima ta optiune.